LAURA DRAGOMIR: Rolul Esențial al Presei în Informarea și Educația Societății
CARE CONSIDERAȚI CĂ ESTE ROLUL PRESEI ȘI CAT DE IMPORTANT ESTE PENTRU SOCIETATE?
Rolul presei e același dintotdeauna, lumea s-a schimbat. Însă presa a rămas esențială într-o societate democratică și cu nevoia de a se informa corect. Chiar dacă s-au diversificat mijloacele prin care consumăm informația (tradițional vs. digital, social media etc.), funcțiile principale ale presei sunt aceleași:
Informare corectă și obiectivă – informații relevante și verificate, ca publicul să înțeleagă și să ia decizii informate.
Supravegherea puterii (watchdog journalism) – să investigheze și să tragă la răspundere instituțiile și liderii politici, ca să prevină abuzurile de putere și corupția.
Un spațiu pentru dezbatere – unde să fie exprimate diferite opinii și perspective, pentru diversitate și echilibru.
Coagularea și mobilizarea societății – când apar crize, dezastre naturale sau mișcări sociale, presa are un rol crucial în diseminarea rapidă a informațiilor importante.
Educație și cultură – are și rolul de a ajuta la educarea publicului.
CÂT DE IMPORTANTĂ ESTE PENTRU SOCIETATE?
Extrem de importantă! Fără o presă liberă și independentă, o societate riscă să devină vulnerabilă la manipulare, dezinformare și autoritarism. Însă trăim într-o lume în care fenomenul ”fake news” se răspândește cu o viteză amețitoare și suntem bombardați din toate părțile de știri ”senzaționale”, care se rostogolesc în social media ca o avalanșă.
Prin anii 90, când am intrat în presă, majoritatea jurnaliștilor avea un statut bine definit: erau serioși, credibili, își verificau informațiile din trei surse, nu își permiteau în ruptul capului să greșească. Aveau respect față de această meserie și față de public. Redactorii de radio și TV își construiau programele pe baza titlurilor din ziare; astăzi, în mare parte, reproduc ce citesc pe bloguri (și aici includ toate publicațiile online). Iar oricine are o tastatură și conexiune la internet, consideră că-i jurnalist – poate produce știri și scrie despre orice are sau nu habar, fără ca măcar să iasă din casă.
Și, astfel, un alt fenomen a devenit relevant: manipularea media, care controlează tot citești, auzi și vezi. Aproape nimic nu poate scăpa de exagerare, fabricare și denaturare. Unii sunt mici manipulatori, care ar scrie orice pentru bani sau o clipă de celebritate. Însă deseori marii manipulatorii se află în spatele cortinei, mânuiesc cu talent informațiile și explorează vulnerabilitățile media.
Trăim într-o lume în care o informație există NU dacă e valoroasă sau corectă, ci în funcție de numărul de accesări. Totul se întâmplă atât de rapid încât, dacă nu ești primul, ai pierdut – ce contează dacă știrea nu-i corectă, consistentă și completă? Când manipularea media și-a câștigat un statut și a devenit un desiș între public și realitate.
În trecut, mass-media era o sursă de informații de încredere pentru public. Azi, toate barierele care au făcut-o fiabilă au surpat. Cât timp un blog banal e pe jumătate la fel de credibil ca un articol dintr-o publicație respectată – verificat și revizuit de mai mulți editori – e de două ori mai ușor ca povestea să ajungă să fie cunoscută. Site-urile fac bani din vânzarea de reclame și sunt evaluate după numărul afișărilor pe pagină. Astfel, pun bloggerii sub presiune constantă ca să producă și mai multe postări – adesea inexacte. Această abordare a dus la o scădere uimitoare a standardelor în presa de peste tot în lume. Așadar, e mai important volumul de informații, nu calitatea lor. Iar daca există fum, există foc, nu? … și astfel, irealul devine real. Ce începe online se termină offline.
Toată lumea e parte a jocului, de la televiziuni la bloguri și la oamenii din marketing, de la un ziar on-line de provincie până la New York Times.
Și în România, ca peste tot, zvonurile se răspândesc cu o viteză uluitoare și ajung subiecte de conversații în viața reală. Așadar, blogurile reprezintă vehicule prin care mulți pseudo reporteri dar și prietenii tăi „informați” descoperă știrile. Acest proces ciclic ascuns dă naștere la staruri în devenire care se transformă în celebrități, la gânditori care devin guru și la știri care devin hrana noastră.
Înainte, marea problemă era criza de informație sau cantitatea redusă de știri ce ajungea la noi. Știam ce s-a mai întâmplat din presa de dimineață sau din jurnalul de seară. Aveam timp să analizăm, să facem schimb de păreri, să fim flexibili.
Azi, trăim într-un mediu suprasaturat de informație iar libertatea de a analiza corectitudinea a ce aflăm e redusă, pentru că nu mai avem timp să gândim. Și pentru că informația, așa cum o dă altul, e cea care a ajuns sa ne controleze comportamentul, suntem mai puțin liberi. Iar ADEVARUL nu mai este atât de important, ci EMOȚIA pe care o declanșează o informație. Și iată cum, o aberație multiplicată de sute de mii de ori pe rețelele sociale ori la TV ajunge să aibă impactul unui fals adevăr, mult mai mare decât al unui adevăr susținut argumentat, de puțini oameni. Iar o faptă verificată din mai multe surse, susținută de puțini, contra unei minciuni susținute de o mare masă, a pierdut din start, căci minciuna câștigă.
Apoi, sursele de comunicare sunt cu atât mai credibile cu cât oamenii se regăsesc în opiniile lor sau le hrănesc nevoile ori așteptările. Și, astfel, se dezvoltă ATAȘAMENTUL. Cu cat sunt mai atașați de o sursă de informare, cu atât devine mai credibilă o știre care, de altfel, e posibil sa fie falsă.
Ar mai fi sentimentul de FAMILIARITATE, în care avem încredere aproape oarbă. Mintea noastră nu e foarte vigilentă la ce ne e familiar, motiv pentru care mesajul e acceptat mai ușor. Datorită emoției pe care a indus-o o sursă de informație și a sentimentului de familiaritate, oamenii sunt manipulați și habar n-au. Ei cred că au ales liber, pentru că așa au vrut. De fapt. vigilența logică se reduce și mesajul este acceptat mult mai ușor.
O sursa familiară este de ÎNCREDERE. Oamenii leagă mai ușor relații cu cei pe care îi plac. În general, ne plac: cei care gândesc ca noi, ne fac complimente și cei care cooperează cu noi. Și așa se formează taberele de susținători ai unei idei care hrănește nevoia de stimă și respect.
Să nu uităm de IDENTITATEA fiecăruia. Sunt oameni care nu au reușite grozave, care nu se simt bine cu meseria, jobul sau cu viața lor și simt că au o identitate slabă. Aici intervine ego-ul. Pentru că simt nevoia să fie deosebiți și să iasă din anonimat, vor să facă parte din ceva mai mare decât ei: o idee măreață, un concept pe care nu-l pot descifra, lumi paralele, extratereștrii, fir divin… Și astfel, decât să se uite zilnic în oglindă și să vadă cât de slabi sunt, se uită în oglinda care le dă identitatea pe care și-o doresc și încep să susțină acel ceva, care le alimentează nevoia de a-și construi o identitate mai bună decât cea reală.
Informația înseamnă putere. Suprasaturarea de informație, transmisă fără restricții e slăbiciune. Niciodată „lumea fizică” n-a fost în așa măsură dublată de o „lume virtuală”, creată cu ajutorul tehnologiei comunicațiilor. Iar când new media e asaltată din toate părțile de surse lipsite de etică, termene limită, informații incomplete și inexacte, editori lacomi și slab pregătiți iar atracția pentru click-uri e prea ispititoare pentru oricine vrea să reziste, linia dintre real și fals devine aproape imposibil de distins. Iar tot acest joc e aplaudat de o audiență flamandă după informații conflictuale.
Astăzi, blogurile fac știrile! Escrocheria este să creezi un brand pe spinarea altora. Atenția și credulitatea publicului sunt cele furate.
Mass-media e organizată greșit, pentru că nu mai are grijă de jurnalismul de calitate. Sursele nu sunt verificate. Faptele sunt presupuneri dubioase. Greșelile nu sunt corectate. Editorilor le pasă mai mult de bârfe și de lucruri care îi încarcă emoțional pe cititori – pentru ca aceștia să le împărtășească și altora. Dacă postează ceva în social media și nu primesc nicio reacție, bloggerii, avizi după click-uri, nu mai au somn. Tăcerea înseamnă că nu au trafic. Și … no traffic, no money. Dacă știrea sau articolul nu obțin feedback-uri, atunci trebuie schimbate. Dacă devin virale, înseamnă că povestea este un succes, indiferent dacă a fost sau nu corectă sau bine scrisă. Editorilor nu le pasă de adevăr, cât timp există reacție la ce publică. În lumea on-line, asta înseamnă să fii ”profesionist”!
Asta se întâmplă din cauza stimulentelor slabe. Adevărul e că atâta timp cât cititorii nu plătesc pentru știri și le pot citi gratis de pe Facebook și X (Tweeter), creatorii acestora n-au nici o loialitate față de public. Ca urmare, nimeni nu este responsabil.
Ca să combatem manipularea, trebuie să schimbăm stimulentele. Dacă vrem loialitate față de adevăr, trebuie să fim loiali fata de oamenii care ni-l oferă. Asta înseamnă că trebuie să plătim, într-o formă sau alta, pentru informații. Și că trebuie să fim mai răbdători, pentru că documentarea și verificarea unei știri cer timp.
Știu că mereu vom găsi articole nedocumentate, incomplete, mincinoase sau de proastă calitate. Iar în spatele fiecărei companii sau persoane care manipulează cu succes se află alții care contribuie, prin comentarii sau share-uri, la o acoperire cât mai mare a mesajului.
Dar mai știu că există și jurnaliști care își fac treaba cu profesionalism, chiar dacă sunt tot mai greu de găsit în peisajul mediatic dominat de interese comerciale și politice.
Articol scris de Laura Dragomir
Membră CEO Club
